Cer si pamant

Olivia Grigorescu isi asuma scrierea unei carti dense, cu ecouri livresti si, pe alocuri, biblice, daca ne gandim la titlul cartii Cer si Pamant, izvodit din secventa biblica "precum in cer asa si pre pamant". Titlul pare generos, intrucat ar sugera o desfasurare epica ampla in timp si spatiu. In realitate insa, urmarim un singur personaj in jurul caruia se tese un epic fugar la care participa personaje episodice menite sa restabileasca echilibrul psihic al Ameliei, eroina principala. Descoperim o poveste de viata care dezvolta, de la inceput si pana la sfarsit, o cazuistica patologica. Amelia, o tanara studenta, isi pierde memoria in urma unui accident de masina. Isi pierde familia, in timp ce ea este internata intr-un sanatoriu de boli mintale, de unde va evada. Cam acesta este firul epic, celelalte intamplari sunt determinate de relatiile pe care eroina le va avea cu o serie de personaje episodice care vor marca destinul Ameliei. "Cer si Pamant" este un roman psihologic de factura moderna cu tehnici narative ce amintesc de Proust, Andre Gide, Bergson. In tesatura epica autoarea insereaza citate din autori celebri, secvente din Platon, din poetul persan Rumi, citate din Biblie, menite sa dea consistenta si adancime psihologica personajelor. Eroina intra intr-un vartej existential debusolant, incercand cu disperare sa-si recupereze memoria, sa-i revina amintirile. Ea traieste o iubire naucitoare alaturi de Blaise, care o va secatui de puteri, dar care o va maturiza si-i va aduce echilibrul interior. Epicul pe care il cultiva Olivia Grigorescu este inedit. Nu intamplarile tin cititorul in lumina lecturii, ci psihologia abisala, miscarea halucinanta a gandurilor, coborand in adancul fiintei. Eroina se recompune si renaste, in final, intr-o alta iubire. Pe alocuri, scriitura devine poematica, natura capata virtuti compensatorii, este vindecatoare si soteriologica.